presupunere - explicat in DEX

presupunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRESUPÚNERE, presupuneri, s. f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziție, ipoteză, presupus, presupoziție. – V. presupune.

presupunere (Dicționar de neologisme, 1986)
PRESUPÚNERE s.f. Faptul de a presupune; supoziție, ipoteză. ♦ Lucru admis în prealabil ca adevărat. [< presupune].

presupunere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRESUPÚNERE s. f. faptul de a presupune; supoziție, ipoteză. ◊ lucru admis în prealabil ca adevărat. (< presupune)

presupunere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*presupúnere f. Acțiunea de a presupune, supozițiune. Fapt presupus: asta e presupunerea mea.

presupunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
presupúnere s. f., g.-d. art. presupúnerii; pl. presupúneri

presupunere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
presupunere f. acțiunea de a presupune și ceeace se presupune.