prestanță - explicat in DEX

prestanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRESTÁNȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance.

prestanță (Dicționar de neologisme, 1986)
PRESTÁNȚĂ s.f. Ținută, atitudine demnă, impunătoare. [Cf. it. prestanza, fr. prestance].

prestanță (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRESTÁNȚĂ s. f. ținută, atitudine demnă, impunătoare. (< fr. prestance)

prestanță (Dicționaru limbii românești, 1939)
*prestánță f., pl. e (fr. prestance, it. -anza, d. lat. praestantia, superioritate a persoanelor orĭ a lucrurilor. V. constanță). Ținută impunătoare orĭ marțĭală: prestanța luĭ Ludovic XIV, a luĭ Murat.

prestanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prestánță s. f., g.-d. art. prestánței

prestanță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prestanță f. atitudine impunătoare.