prepunere(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PREPÚNERE,prepuneri, s. f. (Pop.) Faptul de a prepune. – V. prepune.
prepunere(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prepúnere (pop.) s. f., g.-d. art. prepúnerii; pl. prepúneri