prepoziție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREPOZÍȚIE, prepoziții s. f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependență între părțile unei propoziții legând două părți de propoziție diferite. [
Var.:
prepozițiúne s. f.] – Din
fr. préposition, lat. praepositio.prepoziție (Dicționar de neologisme, 1986)PREPOZÍȚIE s.f. Parte de vorbire inflexibilă care indică un raport sintactic între doi termeni. [Gen.
-iei, var.
prepozițiune s.f. / < lat.
praepositio, cf. fr.
préposition].
prepoziție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREPOZÍȚIE s. f. parte de vorbire neflexibilă care indică un raport sintactic între doi termeni. (< fr.
préposition, lat.
praepositio)
prepoziție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prepozíție (-ți-e) s. f.,
art. prepozíția (-ți-a), g.-d. art. prepozíției; pl. prepozíții, art. prepozíțiile (-ți-i-)