prepozițional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREPOZIȚIONÁL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. prépositionnel.prepozițional (Dicționar de neologisme, 1986)PREPOZIȚIONÁL, -Ă adj. Construit cu o prepoziție; cerut de o prepoziție. [Pron.
-ți-o-. / cf. fr.
prépositionnel].
prepozițional (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREPOZIȚIONÁL, -Ă adj. (despre construcții gramaticale) construit cu o prepoziție. (< fr.
prépositionnel)
prepozițional (Dicționaru limbii românești, 1939)*prepoziționál, -ă adj. (după
prepozițiune. Cp. cu
adițional).
Gram. Relativ la prepozițiune.
Genitivu saŭ
dativu prepozițional, acel format cu
de saŭ
la, ca:
ministeru de justiție, am dat apă la găinĭ îld.
ministru justițiiĭ, am dat apă găinilor. Locuțiune prepozițională care ține loc de prepozițiune (ca
de-a lungu). – Se zice și
prepozitiv. V.
conjuncțional.prepozițional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prepoziționál (-ți-o-) adj. m.,
pl. prepoziționáli; f. prepoziționálă, pl. prepoziționále