premia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREMIÁ, premiez, vb. I.
Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [
Pr.:
-mi-a] – Din
lat. praemiare, it. premiare.premia (Dicționar de neologisme, 1986)PREMIÁ vb. I. tr. A da, a decerna un premiu. [Pron.
-mi-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < it.
premiare].
premia (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREMIÁ vb. tr. a acorda, a decerna un premiu. (< lat.
praemiare, it.
premiare)
premia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)premiá (a ~) (-mi-a) vb.,
ind. prez. 3
premiáză, 1
pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3
să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)premià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)premià v. a acorda un premiu.