premergător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. –
Pre1- +
mergător (după
fr. précurseur).