premerge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREMÉRGE, pers. 3
premérge, vb. III.
Intranz. A fi, a se întâmpla înainte de...; a preceda. –
Pre1- +
merge.premerge (Dicționar de neologisme, 1986)PREMÉRGE vb. III. intr. A fi, a se întâmpla înainte; a preceda. [P.i.
premérg. / <
pre- +
merge].
premerge (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREMÉRGE vb. intr. a preceda. (< pre- + merge)
premerge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)premérge (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. premérge, 3
pl. premérg; conj. prez. 3
să premeárgă; part. premérs