premergător - explicat in DEX

premergător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre¹- + mergător (după fr. précurseur).

premergător (Dicționar de neologisme, 1986)
PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care precedă ceva; precursor, predecesor, înaintaș. [< pre- + mergător].

premergător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care precedă pe cineva sau ceva; precursor. (< pre- + mergător)

premergător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*premergătór² s. n., pl. premergătoáre

premergător (Dicționaru limbii românești, 1939)
*premergătór, -oáre adj. Care premerge, precedent. Precursor. Subst. Precursor.

premergător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
premergătór¹ adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáre

premergător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
premergător m. 1. cel ce vine înainte de altul. ║ a. fig. ceeace anunță dinainte: semne premergătoare de furtună.