premergător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. –
Pre1- +
mergător (după
fr. précurseur).premergător (Dicționar de neologisme, 1986)PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care precedă ceva; precursor, predecesor, înaintaș. [<
pre- +
mergător].
premergător (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care precedă pe cineva sau ceva; precursor. (< pre- + mergător)
premergător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*
premergătór2 s. n.,
pl. premergătoárepremergător (Dicționaru limbii românești, 1939)*premergătór, -oáre adj. Care premerge, precedent. Precursor. Subst. Precursor.
premergător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)premergătór1 adj. m.,
pl. premergătóri; f. sg. și
pl. premergătoárepremergător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)premergător m.
1. cel ce vine înainte de altul. ║ a.
fig. ceeace anunță dinainte:
semne premergătoare de furtună.