prefixare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREFIXÁRE, prefixări, s. f. Acțiunea de
a prefixa și rezultatul ei; prefixație. –
V. prefixa.prefixare (Dicționar de neologisme, 1986)PREFIXÁRE s.f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. [<
prefixa].
prefixare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prefixáre s. f.,
g.-d. art. prefixắrii; pl. prefixắri