prefect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREFÉCT, prefecți, s. m. 1. (În Roma antică) Demnitar care conducea o prefectură (
1).
2. (În vechea organizație administrativă a țării) Șef al administrației și poliției într-un județ, care reprezenta aici puterea centrală. ◊
Prefect de poliție (sau
al poliției) = șef de poliție în orașele mari ale țării.
3. Persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într-o școală, în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro-Ungar. – Din
lat. praefectus.prefect (Dicționar de neologisme, 1986)PREFÉCT s.m. 1. Titlu dat unui demnitar roman care conducea o prefectură (1); comandant, căpetenie.
2. (
În trecut) Conducătorul administrativ al unui județ, reprezentând puterea centrală a statului. [< lat.
praefectus, fr.
préfet].
prefect (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREFÉCT s. m. 1. demnitar care conducea o prefectură la romani sau diverse unități teritoriale în unele state feudale. 2. comandant al unei armate, al unei legiuni la romani. 3. șef administrativ și politic al unui județ (sau district). 4. preot sau călugăr în institutele pedagogice ale iezuiților, care conduce și supraveghează câte un sector al activității elevilor. 5. (în trecut) elev, într-un colegiu (religios), responsabil cu disciplina. (< lat.
praefectus)
prefect (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)preféct (prefécți), s. m. – Guvernator, inspector.
Lat. praefectus, sec. XIX. Nume introdus, împreună cu funcția, de Alexandru Cuza, în 24 ianuarie 1859. –
Der. prefectură, s. f.;
prefectoral, adj.;
subprefect, s. m.;
subprefectură, s. f., toate. din
fr.prefect (Dicționaru limbii românești, 1939)*preféct m. (lat.
prae-fectus, d.
praeficere, a pune în frunte, d.
fácere, a face. V.
per-fect). Șefu uneĭ prefecturĭ la vechiĭ Romanĭ:
prefectu Galilor. Azĭ, în Francia, șefu unuĭ departament, ĭar în România, al unuĭ județ.
Prefect de poliție, chestor, polițaĭ în orașele marĭ. V.
ispravnic, pîrcălab.prefect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preféct s. m.,
pl. prefécțiprefect (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prefect m. magistrat însărcinat cu administrațiunea unui județ;
prefect de poliție, șeful poliției dintr’un municipiu ca: București, Craiova, Brăila, Galați, Iași.