prefațator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREFAȚATÓR, -OÁRE, prefațatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). –
Prefața +
suf. -tor.prefațator (Dicționar de neologisme, 1986)PREFAȚATÓR, -OÁRE s.m. și f. Autor de prefețe. [<
prefața +
-tor, după fr.
préfacier, it.
prefatore].
prefațator (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREFAȚATÓR, -OÁRE s. m. f. autor de prefețe. (< prefața + -tor)
prefațator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prefațatór s. m.,
pl. prefațatóri