prefața (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREFAȚÁ, prefațez, vb. I.
Tranz. A scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Din
fr. préfacer.prefața (Dicționar de neologisme, 1986)PREFAȚÁ vb. I. tr. A scrie o prefață la o carte. [Cf. fr.
préfacer].
prefața (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREFAȚÁ vb. tr. 1. a scrie prefața la o carte. 2. a anunța (un eveniment). (după fr.
préfacer)
prefața (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prefațá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
prefațeáză