preface (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREFÁCE, prefác, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba.
2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea.
3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să de o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. –
Pre2 +
face (după
sl. prĕtvoriti).