prefacere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREFÁCERE, prefaceri, s. f. Acțiunea de
a (se) preface și rezultatul ei; schimbare, transformare; evoluție; reparare, refacere, prefăcătură. –
V. preface.prefacere (Dicționaru limbii românești, 1939)prefácere f. Transformare, metamorfoză:
prefacerea Daciiĭ în provincie romană. Afectare de sentimente pe care nu le aĭ (ob.
prefăcătorie).
prefacere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prefácere s. f.,
g.-d. art. prefácerii; pl. prefáceriprefacere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prefacere f.
1. acțiunea de a (se) preface;
2. afectarea de sentimente contrare.