prefăcătură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PREFĂCĂTÚRĂ,prefăcături, s. f. (Rar) 1. Prefacere. 2. Prefăcătorie. – Preface + suf. -ătură.
prefăcătură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prefăcătúră (rar) s. f., g.-d. art. prefăcătúrii; pl. prefăcătúri