prefăcător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREFĂCĂTÓR, -OÁRE, prefăcători, -oare, adj. (Rar)
1. Care transformă, schimbă, înnoiește.
2. Prefăcut. –
Preface +
suf. -ător.prefăcător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prefăcătór (rar)
adj. m.,
pl. prefăcătóri; f. sg. și
pl. prefăcătoáre