predilecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDILÉCȚIE, predilecții, s. f. Înclinație, atracție deosebită pentru cineva sau ceva; preferință. ◊
Loc. adj. De predilecție = preferat, favorit. ◊
Loc. adv. Cu (sau
de) predilecție = de preferință, mai ales, îndeosebi. – Din
fr. prédilection.predilecție (Dicționar de neologisme, 1986)PREDILÉCȚIE s.f. Înclinare, afecțiune specială pentru cineva sau ceva; preferință. ◊
De predilecție = a) de preferat; b) cu mai multă plăcere, preferând. [Gen.
-iei, var.
predilecțiune s.f. / cf. fr.
prédilection, lat.
praedilectio].
predilecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREDILÉCȚIE s. f. preferință pentru cineva sau ceva. (< fr.
prédilection, lat.
praedilectio)
predilecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predilécție (-ți-e) s. f.,
art. predilécția (-ți-a), g.-d. art. predilécției; pl. predilécții, art. predilécțiile (-ți-i-)