predeterminație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDETERMINÁȚIE, predeterminații, s. f. (Rar; în unele concepții filozofice) Faptul de a predetermina. – Din
fr. prédétermination.predeterminație (Dicționar de neologisme, 1986)PREDETERMINÁȚIE s.f. Predeterminare. [Gen.
-iei. / cf. fr.
prédétermination, it.
predeterminazione].
predeterminație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREDETERMINÁȚIE s. f. predeterminare. (< fr.
prédétermination)
predeterminație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predetermináție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. predetermináția (-ți-a), g.-d. predetermináții, art. predetermináției