predetermina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDETERMINÁ, predetérmin, vb. I.
Tranz. (Rar; în unele concepții filozofice) A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din
fr. prédéterminer.predetermina (Dicționar de neologisme, 1986)PREDETERMINÁ vb. I. tr. A predestina. [P.i.
predetérmin. / < fr.
prédéterminer].
predetermina (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREDETERMINÁ vb. tr. a predestina. (< fr.
prédéterminer)
predetermina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predeterminá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
predetérmină