predestinație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDESTINÁȚIE, predestinații, s. f. Predestinare. – Din
fr. prédestination.predestinație (Dicționar de neologisme, 1986)PREDESTINÁȚIE s.f. 1. Predestinare.
2. Doctrină religioasă, după care destinul omului ar fi fixat dinainte de către divinitate. V.
fatalism. [Gen.
-iei, var.
predestinațiune s.f. / < fr.
prédestination, it.
predestinazione].
predestinație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREDESTINÁȚIE s. f. predestinare. (< fr.
prédestination, lat.
praedestinatio)
predestinație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predestináție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. predestináția (-ți-a), g.-d. art. predestináției; pl. predestináții, art. predestináțiile (-ți-i-)