predestina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDESTINÁ, predestinez, vb. I.
Tranz. (Despre divinitate, destin) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. – Din
fr. prédestiner, lat. praedestinare.predestina (Dicționar de neologisme, 1986)PREDESTINÁ vb. I. tr. A hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti, a meni; a predetermina. [< fr.
prédestiner, it.
predestinare, lat.
praedestinare].
predestina (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREDESTINÁ vb. tr. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti; a predetermina. (< fr.
prédestiner, lat.
praedestinare)
predestina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predestiná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
predestineázăpredestinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)predestinà v.
1. a destina dinainte (la fericire pe cei aleși);
2. a rezerva pentru ceva inevitabil.