precursor - explicat in DEX

precursor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRECURSÓR, -OÁRE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur.

precursor (Dicționar de neologisme, 1986)
PRECURSÓR, -OÁRE s.m. și f. Înaintaș, premergător (într-un domeniu oarecare). [Cf. fr. précurseur, lat. praecursor].

precursor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRECURSÓR, -OÁRE I. s. m. f. predecesor. II. adj. care precedă, anunță un fapt. (< fr. précurseur, lat. praecursor)

precursor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*precursór, -oáre adj. (lat. praecúrsor, -óris, d. prae, înainte, și cúrrere, cursum, a alerga. V. curg). Premergător, care precede anunțînd orĭ pregătind calea altuĭa: semnele precursoare ale furtuniĭ. Subst. Alchimiștiĭ aŭ fost precursoriĭ chimiștilor. V. preditecĭ.

precursor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
precursór s. m., pl. precursóri

precursor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
precursor m. premergător.