precipitat - explicat in DEX

precipitat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRECIPITÁT¹, precipitate, s. n. Substanță solidă care se separă dintr-o soluție prin precipitare. – Din fr. précipité.

precipitat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRECIPITÁT², -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita.

precipitat (Dicționar de neologisme, 1986)
PRECIPITÁT, -Ă adj. 1. (Despre vorbe, gesturi) Grăbit, repezit; pripit. 2. (Despre substanțe) Depus la fund, sedimentat. // s.n. Substanță solidă rezultată din precipitarea unei soluții. [Cf. fr. précipité, lat. praecipitatus].

precipitat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRECIPITÁT¹ s. n. substanță insolubilă care se separă dintr-o soluție, depunându-se pe fundul vasului, sub acțiunea unui reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluției. (< fr. précipité, lat. praecipitatum)

precipitat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRECIPITÁT², -Ă adj. (despre oameni; și adv.) grăbit, repezit; pripit. (< precipita)

precipitat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*precipitát n., pl. e. Chim. Substanță care se formează într´un lichid și se precipită.

precipitat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
precipitát s. n., pl. precipitáte

precipitat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
precipitat n. Chim. materie ce cade în fundul vasului, când o separăm de disolvantul ei.