precipita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECIPITÁ, precípit, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦
Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi.
2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦
Refl. și
intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din
fr. précipiter, lat. praecipitare.precipita (Dicționar de neologisme, 1986)PRECIPITÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) grăbi, a (se) zori. ♦
refl. A se succeda rapid.
2. (
Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa sau a face să se separe prin depunerea la fund. [P.i.
precípit. / < fr.
précipiter, it.
precipitare, lat.
praecipitare].
precipita (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECIPITÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) a (se) separa, a (se) depune sub formă de precipitat. 2. a (se) grăbi, a (se) zori. II. refl. a se succeda rapid. (< fr.
précipiter, lat.
praecipitare)
precipita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precipitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
precípită; conj. prez. 3
să precípiteprecipità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)precipità v.
1. a prăvăli, a arunca de sus într’o adâncime;
2. a grăbi, a iuți:
a-și precipita pașii; 3. fig. a face să cază într´o mare nenorocire sau primejdie; a opera o precipitațiune chimică;
5. a se repezi, a da năvală:
a se precipita asupra inimicilor.