precipitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECIPITÁRE, precipitări, s. f. Acțiunea de
a (se) precipita și rezultatul ei; precipitație. –
V. precipita.precipitare (Dicționar de neologisme, 1986)PRECIPITÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) precipita; precipitație; grabă mare, iuțeală.
2. Procesul de separare și de depunere în stare solidă a unei substanțe dizolvate într-un lichid; fenomenul de formare a unui precipitat. [<
precipita].
precipitare (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECIPITÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) precipita. 2. (biol.) tip de reacție antigen-anticorp. (< precipita)
precipitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precipitáre s. f.,
g.-d. art. precipitắrii; pl. precipitắriprecipitare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)precipitare f.
1. iuțeală extremă, grabă mare;
2. acțiune chimică prin care un corp disolvat într’un lichid se depune în fundul vasului sub acțiunea unui alt corp.