preaînțelept (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (
Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. –
Prea +
înțelept.preaînțelept (Dicționaru limbii românești, 1939)preaînțelépt adj. (după vsl.
prĭe-mondrŭ. V.
preamîndru).
L. V. Foarte înțelept.
preaînțelept (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preaînțelépt (
înv.)
adj. m.,
pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte