prești (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREȘTÍ, preștíu, vb. IV.
Tranz. (
Înv. și
pop.) A prevedea (
1). –
Pre1- +
ști.prești (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)preștí2,
preștésc, vb. IV (reg.)
1. a bate leațuri pe pereții de lemn ai unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul.
2. (despre garduri) a consolida cu nuiele puse cruciș și acoperite cu spini, cu paie etc. (care împiedică trecerea).