prăpădenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂPĂDÉNIE s. f. (
Pop.) Stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare). ◊
Loc. adv. De prăpădenie sau
de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor. ◊
Expr. Prăpădenia pământului (sau
lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. ♦ Situație, împrejurare care poate pricinui (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri. ♦ Cauză care distruge, nimicește. –
Prăpădi +
suf. -enie.