prăpădi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦
Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci.
2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦
Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊
Expr. A se prăpădi de râs (sau
de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare.
A se prăpădi după cineva (sau
ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult.
A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (
Tranz.)
A prăpădi (pe cineva)
din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult.
A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă.
3. Tranz. (
Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi.
4. Tranz. (
Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci.
A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦
Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din
bg. propadam.