prăpăd (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂPẮD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elementele naturii, care pricinuiește mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești; urgie, ruină, dezastru. ◊
Expr. Prăpădul pământului (sau
Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor.
2. Cantitate foarte mare, enormă; mulțime imensă; puhoi. – Din
prăpădi (derivat regresiv).