pragmatic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -e, adj. 1. Referitor la pragmatism; bazat pe pragmatism.
2. (
Înv.; în
expr.)
Istorie pragmatică = prezentare istorică care se ocupă numai de succesiunea evenimentelor politice și militare, fără a ține seama de complexul economic și cultural al dezvoltării societății.
Sancțiune pragmatică = (în țările din apusul Europei) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. –
Fr. pragmatique (<
gr.).