praftură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. Praftoriță. ◊
Expr. A face (pe cineva)
praftură sau
a-i face (cuiva)
o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocărî. [
Var.:
pleáftură s. f.] –
Et. nec.