praftoriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊
Expr. (
Fam.)
A(-i) da cu praftorița =
a) a vorbi mult, a trăncăni;
b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. –
Praftură +
suf. -iță.praftoriță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)práftoriță, práftorițe, s.f.
1. (pop.) praftură (v.).
2. (reg.) foale de fierărie.
3. (reg.) popă (la jocurile de cărți).
praftoriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)práftoriță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. práftoriței; pl. práftorițe