potlogăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTLOGĂRÉSC, -EÁSCĂ, potlogărești, adj. (
Fam.) De potlogar (
1). –
Potlogar +
suf. -esc.potlogăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)potlogărésc, -eáscă adj. De potlogar.
potlogăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)potlogărésc v. intr. și tr. Fac potlogăriĭ.
potlogăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potlogărésc (
fam.)
(po-tlo-) adj. m.,
f. potlogăreáscă; pl. m. și
f. potlogăréști