potlogar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTLOGÁR, potlogari, s. m. 1. (
Fam.) Pungaș, escroc, șarlatan; șmecher.
2. (
Reg.) Persoană care pune potloage la încălțăminte. –
Potlog +
suf. -ar.potlogar (Dicționaru limbii românești, 1939)potlogár m. (d.
potlog). Șarlatan, escroc.
Trans. Cizmar cîrpacĭ. – Și
ploto- (Olt. Trans.) și
porlo- (Munt. Trans.).
potlogar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potlogár (
fam.)
(po-tlo-) s. m.,
pl. potlogáripotlogar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)potlogar m.
1. cârpaciu;
2. pungaș ordinar.