potlogărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTLOGĂRÍE, potlogării, s. f. (
Fam.) Pungășie, hoție, înșelătorie, escrocherie. –
Potlogar +
suf. -ie.potlogărie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)potlogăríe,
potlogăríi, s.f. (reg.; cu sens colectiv) mulțime de potloage, de petice vechi de piele.
potlogărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potlogăríe (
fam.)
(po-tlo-) s. f.,
art. potlogăría, g.-d. art. potlogăríei; pl. potlogăríi, art. potlogăríilepotlogărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)potlogărie f. pungășie, hoție.