potiraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTIRÁȘ1, potirașe, s. n. 1. Diminutiv al lui
potir. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre-violete, răspândită în regiunile muntoase
(Soldanella major). –
Potir +
suf. -aș.potiraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTIRÁȘ2 s. m. v. poteraș.potiraș (Dicționaru limbii românești, 1939)potiráș m. Degetăruț. (P. gen., cp. cu
toporaș).
potiraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potiráș s. n.,
pl. potiráșe