poticneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTICNEÁLĂ, poticneli, s. f. Faptul de
a (se) poticni. –
Poticni +
suf. -eală.poticneală (Dicționaru limbii românești, 1939)poticneálă f., pl.
elĭ, vechĭ
ele. Acțiunea de a te poticni.
Vechĭ. Poticală, obstacul, pedică [!].
poticneală (Dicționaru limbii românești, 1939)poticneálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a (se) poticni.
poticneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poticneálă s. f.,
g.-d. art. poticnélii; pl. poticnéli