potența (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTENȚÁ, potențez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din
potență.potența (Dicționar de neologisme, 1986)POTENȚÁ vb. I. tr. (
Rar) A întări, a intensifica. [< it.
potenziare].
potența (Marele dicționar de neologisme, 2000)POTENȚÁ vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it.
potenziare)
potența (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potențá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
potențeáză