potecea(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) POTECEÁ,potecele, s. f. (Pop.) Potecuță. – Potecă + suf. -ea.
potecea(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) poteceá (pop.) s. f., art. poteceáua, g.-d. art. potecélei; pl. potecéle, art. potecélele