potent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTÉNT, -Ă, potenți, -te, adj. (
Livr.) Puternic, tare. – Din
lat. potens, -ntis.potent (Dicționar de neologisme, 1986)POTÉNT, -Ă adj. (
Liv.) Puternic, tare, în putere. [< lat.
potens].
potent (Marele dicționar de neologisme, 2000)POTÉNT, -Ă adj. puternic, tare, viril. (< lat.
potens)
potent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potént adj. m.,
pl. poténți; f. poténtă, pl. poténte