potențialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTENȚIALITÁTE s. f. (Rar) Însușirea, calitatea a ceea ce este potențial. [
Pr.:
-ți-a-] – Din
fr. potentialité.potențialitate (Dicționar de neologisme, 1986)POTENȚIALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este potențial. [Cf. fr.
potentialité].
potențialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)POTENȚIALITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este potențial. (< fr.
potentialité)
potențialitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POTENȚIALITÁTE (‹
fr.)
s. f. Însușirea, calitatea a ceea ce este potențial (
1). ♦ În prezent, capacitatea de ordin secund a unui obiect sau a unei persoane de a dobândi, dezvolta sau recupera capacitatea de ordin prim; astfel, copilul nou-născut are o
p. de a vorbi o limbă oarecare, ceea ce înseamnă că are capacitatea, absentă, de exemplu, la puiul de cimpanzeu, de a dobândi abilitatea de a vorbi acea limbă, realizarea acestei
p. constituind dobândirea capacității de prim ordin.
potențialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potențialitáte (-ți-a-) s. f.,
g.-d. art. potențialitắții