potcovit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTCOVÍT1 s. n. Acțiunea de
a potcovi și rezultatul ei; potcovire, potcoveală. –
V. potcovi.potcovit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTCOVÍT2, -Ă, potcoviți, -te, adj. (Despre animalele de tracțiune) Care are potcoave, cu potcoave. –
V. potcovi.potcovit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potcovít s. n.