posăi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
posăí1, posăiésc, vb. IV (înv.) 1. (despre plante) a altoi. 2. (despre oameni) a vaccina.
posăi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
posăí2, posăiésc, vb. IV (reg.) a respira zgomotos.
posăi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
posắi, posăiesc, vb. intranz. – A respira zgomotos, a pufăi: „Când am fost la un capăt, boii tare am mai posăit. Eu am crezut că-i ceva lup” (Bilțiu 1999: 192). – Formă onomatopeică.