poruncitor - explicat in DEX

poruncitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PORUNCITÓR, -OÁRE, poruncitori, -oare, adj. 1. Care poruncește (1), ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. Om poruncitor. 2. Care exprimă o poruncă, un ordin; p. ext. autoritar. Ton poruncitor. [Var.: (reg.) poroncitór, -oáre adj.] – Porunci + suf. -tor.

poruncitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
poruncitór, -oáre adj. Care poruncește. Imperativ: ton poruncitor.

poruncitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
poruncitór adj. m., pl. poruncitóri; f. sg. și pl. poruncitoáre

poruncitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
poruncitor a. care poruncește.