posesie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) POSÉSIE s. f. v. posesiune.
posesie(Dicționar de neologisme, 1986) POSÉSIEs.f. v. posesiune.
posesie(Dicționaru limbii românești, 1939) posésie f. (rus. posésiĭa, pol. posesya, d. lat. posséssio). Est. Arendă: a da saŭ a lua o moșie saŭ o vie în saŭ cu posesie.
posesie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *posésie (deținere) (-si-e) s. f., art. posésia (-si-a), g.-d. posésii, art. posésiei
posèsie(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) posèsie f. Mold. arendă: a luat în posesie chiar moșia asta AL. [Rus. POSESĬA (v. arendă)].