posmăgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSMĂGÍ, posmăgesc, vb. IV. (
Reg.)
1. Tranz. A presăra cu posmag o bucată de carne (înainte de a o frige).
2. Refl. A se usca ca un posmag. ♦ (Despre plante) A se ofili, a se veșteji. – Din
posmag.