poslușnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSLÚȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. ♦
P. gener. (
Înv.) Slujitor, servitor.
2. (
Înv.) Infirmier. [
Var.: (
înv.)
poslújnic s. m.] – Din
sl. poslušĩnikŭ.